|
|
Chaper 1 of 3
Deşi încă îl mai iubesc,vreau să ascund asta , până în ultima clipă când voi vedea lumina zilei. Mă uit pribeag pe fereastra din faţa mea. Plouă; un porttret banal a unei nopţi ploioase. Niciodată nu mi-a plăcut ploaia,iar acum,parcă mă linişteşte. Simt un fior rece pe şinea spinării ca şi cum m-ar străpunge o săgeată la auzul melodiei ce-mi sună ostentativ în buzunarul blugilor. Apăs pe receptor cu mâna tremurândă. Era el! Ii aud vocea răguşită. Vorbeşte repede. Abia pot să desluşesc cuvintele pe care le spune. Dar totuşi am inţeles că-i pare rău; acum oricum e prea târziu pentru scuze. Îmi sună din nou telefonul în mână. De această dată apăs pe receptor mult mai calmă şi mai relaxată.
— Da,Chriss! Ce vrei? Îl întreb plictisită stând cu capul spânzurat în jos aproape căzând din pat.
— Vreau să vii la sediu! Îmi spune ţipând din celălalt capăt al firului. Ţin mobilul departe de urechea mea,pentru că oricum vorbea tare.
— Acum?! Pe vremea asta?! Îl întreb nervoasă la care el îmi strigă un "Da!!".; Bine , bine! Vin..dă-mi jumătate de oră; continui calmă şi mă ridic din pat. Îmi pun paltonul lung până la genunchi negru pe mine şi-mi iau umbrela din cuier. După ce ies din vilă o deschid uşor şi-mi fac cale până la maşina...Ce maşină să aleg..? Dă-le-n 'colo! Oricare e bună. Mai ales în momente de criză.. Ce om idiot! Eu iau anti-depresive,şi el îmi dă iar ceva de făcut! Am ajuns în câteva minute în faţa unei benzinării. Îmi fac "plinul" şi-mi continui drumul până la sediu. Ungurul ăsta îmi dă dureri de cap. Am ajuns în faţa unei clădiri uriaşe. Cobor din maşină fără umbrelă,pentru că ploaia s-a mai potolit de când am cutreierat străzile Berlinului. Urăsc chestia asta! În fiecare noapte trebuie să intervină ceva,numai să nu pot să dorm. Dar ce vorbesc?! Eu nu dorm niciodată noaptea,şi câteodată nici ziua. Chriss îmi dă întotdeauna de muncă. În orice perioadă,fie Crăciun,paşte,noapte,zi... Trebuie să prind tot felul de neghiobi! Doar de dragul de-ai băga după gratii.
— Mda,am ajuns se pare în veşnicul sediu! Spun sarcastică. M-am plictisit până-n dinţi de sediul ăsta mizerabil.
— Vino aici,am ceva pentru tine! Un cadou. Îmi spune zâmbind prietenos.
— Cadou? Pentru mine? Pentru asta m-ai chemat? Pentru un cadou?! Îl întreb enervată la culme de gestul lui copilăresc.
— Da,pentru asta! Îmi spune al dracului de calm şi-mi întinde o cutie medie pătrată. Mă uit suspicios la ea. Îmi trezeşte amintiri care ar fi trebuit să doarmă şi în ziua de azi. Zâmbesc subtil şi-i iau cutia din mâini. El rânjeşte cu toţi dinţii şi mă îmbrăţişează.
— Şefu',ştii că nu-mi plac surpizele,şi mai ales cadourile!! Îi spun uitându-mă încă la cutie în toate colţurile.
— Măcar de ziua ta să fac şi eu ceva,nu? Îmi spune pe un ton linguşitor,scârbos chiar de linguşitor şi mă sărută pe ambii obraji.
— De ziua mea un om a făcut mai multe decât zece la un loc. Îi spun încet şi-mi îndrept privirea în pământ. Acum aveam vocea tremurândă. Tremuram şi eu.
— De ce tremuri? Ce vrei să spui? Mă întreabă îngrijorat şi-mi ia faţa în palme. Nu-i pot ascunde nimic. Lucrez de atâţia ani cu el,încât parcă el e mai mult un frate pe care nu l-am avut niciodată decât un şef. Nu că nu aş avea aşa ceva,însă fratele meu e mai tot timpul plecat.
— M-a părăsit,mi-a dat papucii în mijlocul străzii. A zis că nu mai poate continua relaţia cu o..infractoare! A înţeles totul pe dos! I-am spus după care l-am îmbrăţişat. Măcar el mă-nţelege. Mă dezmeticesc şi mă îndepărtez câţiva paşi de el. Îmi şterg lacrimile îmbibate cu rimel iar Christian se uită ciudat la mine.
— Nu am nevoie de un umăr pe care să plâng,mă pot descurca şi singură. Am trecut peste mai multe dificultăţi fără nimeni lângă mine. Mi-am apărat singură pielea. Acum nu vreau să devin vulnerabilă. Nu vreau să-mi mai fie frică! Îi spun şi-mi încord pumnul
— Dă-i asta lui Bill,personal,nu prin poştă sau pe sub uşi,când pleci.. Ai îneţeles?
— Da,dar cine e Bill? Îl întreb stând în aceaşi poziţie ca mai devreme.
— Ştii vila de lângă tine?
— Da,însă niciodată nu am îndrăznit să mă duc acolo,să văd măcar cine e respectivul care locuieşte acolo. I-am spus cu gandul in alta parte decat la el. Spun asta pentru ca mi-a zis sa-i spun că e din partea lui Eris,iar de acolo nua m mai priceput absolut nimic.
I-am luat plicul din mână şi am ieşit din sediu,ce-i drept mulţumită. Singura dată când sunt liberă! Am intrat în maşină şi am aruncat cutia cu fundiţă pe bancheta din spate.
Plicul l-am băgat într-un buzunar al paltonului. Am băgat cheia în contact şi am apăsat pe acceleraţie până în podea. Am parcat în faţa casei lui şi am ieşit din maşină. A început să mi se facă rău de la viteza cu care mergeam. Am intrat pe hol; era .. pustiu.
— Cineva,pe-aici? Heei!? Strig din hol auzindu-se până la ultimul etaj. Ciudat,nu răspunde nimeni. Apăs pe butonul din dreapta uşii mari. După câteva minute îmi apare în faţă un bărbat înalt,slăbănog,cu părul lung. Avea extensii în păr,ceea ce-mi plăcea la un bărbat.
— Cine eşti? Mă întreabă adormit mai să-mi cadă în braţe de somn.
— Ăăă..sunt..
— Eşti..? Zi odată că mi-e somn,mi-e frig,iar tu mă plictiseşti rău!
— Eşti Bill Kaulitz?
— Da,de ce întrebi? Aaa,vrei un autograf,am înţeles.. Imediat! Îmi spune vesel de parcă nici nu s-a întâmplat nimic. Cine o fi tipul ăsta?
— Uite ce e: numele meu este Aneh-tet,sună ciudat ştiu.. Şi am venit să-ţi dau asta; îi spun arătându-i plicul; e din partea lui Eris,mi-a zis să ţi-o dau ţie..
— Te ştiu! Da,te ştiu! Tu eşti mâna dreaptă al lui Chriss Eris.. Mdea,nu ştiam că arăţi atât de bine. ai 23 , nu? Eu 25,încântat!
M-a lăsat fără nicio vorbă-n gură. Dar ce — ia stai puţin! Poate i-a povestit idiotul de Chriss!
— Ciudatule! Îi spun şoptit şi mă fac nevăzută. Deschid portiera din spate a maşinii şi-mi iau cadoul primit. Deznod funda mare de pe ea şi-i scot capacul.
Cât de drăguţă e micuţa! O pisică siameză! Christian mi-a făcut o pisicuţă cadou! Cred că a stat aici o grămadă de timp! O iau în braţe şi intru cu ea în casă. Nu am mâncare pentru mâţe şi nici pentru câini. Hmm..Am nişte lapte..Si poate mănâncă cu cereale. Nea..Peşte! Asta e,îi dau peşte! Prima dată decongelez peştele iar după aceea îl bag la microunde..Adică nu,îl bag aşa,congelat cum este! Ce minte strălucită am.
— Ce...?
— La mulţi ani! Îmi ţipă în timpane nişte oameni necunoscuţi. Nu,sunt cunoscuţi..Agenţii de la sediu..Şefu..Sandra..Samantha..Jenny..Şefu?! Ce caută el aici?
Oamenii intră nepoftiţi în locuinţă. Intră în living unde pun boxele la maxim.. Nu suport atmosfera asta de petrecere! Urăsc surprizele. Dar am de ales? nu,nu am.. Nu mă distrez deloc oricum,mpcar ei să se distreze până crapă. Eu în niciun caz nu am chef de distracţie! Totul e pe dos! Mai întâi mi-a dat papucii în plină stradă idiotul acela de Tom..După aceea mi-a dat mâţa Chriss,iar acum — asta! O petrecere în toiul nopţii!
Am o surpriză plăcută şi neplăcută în acelaşi timp. Pe uşă intră Tom,cu băiatul acela. Rămân neclintită cu paharul de whisky în mână uitându-mă la cei doi. Las paharul să cadă din mâna dreaptă pe parchet spărgându-se-n bucăţele mici. Calc peste cioburi şi mă-ndrept spre cei doi gemeni. Gustav se uită după mine,iar Georg acum,s-a îmbătat criţă şi-ncepe să-mi facă curte,însă îi ignor şi trec pe lângă ei. Îmi îndrept privirea spre omul din faţa mea. Stătea nemişcat cu un cadou în mână. Deschid braţele larg şi-l îmbrăţişez. Un gest ce poate m-a costat. Lumea din jurul meu nu a mai contat,chiar dacă toţi se holbau la mine,eu eram parcă într-o transă nesfârşită. Nu-mi place,vreau să-mi revin,să uit tot ce-a fost între noi timp de 2 ani. Dar nu-mi e atât de uşor să las totul în urmă.
— Aaaahh! Ţip disperată auzindu-se în toată camera. Pisicuţa mea este ..lângă mine în .. pat.. Ce noapte! L-am visat pe el!
Totul a fost doar imaginaţia mea. Am suferit destul! E timpul să şterg tot cu buretele. Telefonul îmi sună din nou. Îl iau de pe noptieră şi apăs pe receptor.
— Te-am iubit,şi încă te mai iubesc Aneh-Tet!
— De ce mă chinui aşa? Tu m-ai lăsat baltă când aveam nevoie de tine,nu eu! Acum e mult prea târziu,amorezule!
— Încă mai putem repara ce-a mai rămas! Te rog! Îmi spune cu o voce tristă aproape plângând.
— Obişnuieşte-te cu ideea că ai terminat-o cu mine! Încearcă să-ţi imaginezi că am fost doar o aventură..timp de 2 ani!
— Dar nu pot asta! Înţelege-mă şi pe mine! Îmi spune pe un ton şşi mai trist.
— Te-am înţeles destul,poate prea mult. Şi ţi-am iertat o grămadă! Poţi să mă înţelegi măcar puţin măcar acum? Tu îmi aduci numai lacrimi şi durere. Când te văd simt cum am murit!
— Vreau să te întorci la mine! Mă roagă neîncetat parcă ar fi fost somnambul.
— Bine,o ultima şansă,Tom,atât!
Am căzut de-acord cu el. Ultima şansă pe care i-o mai acord în doi ani,pentru că m-am cam plictisit să-l tot ascult.
— Vi la cel mai apropiat restaurant azi la .. 13.00? Vreau să te întâlesc din nou. Mi-a spus pe un ton dulce. Iubesc acest accent!
— Sigur,dar e..12:00?! Până acum am dormit? Întreb alarmată în timp ce mă uitam la ceas.
— Nu mă-ntreba pe mine! Îmi spune cu o voce inofensivă. Parcă îl văd ridicând mâinile în semn că nu e el de vină. Nu mi-a plăcut niciodată astfel de poziţie ce o luat. Mi-am făcut toaleta,m-am machiat strident,i-am pus pisicii mele mâncare în bol,m-am schimbat de pijamale şi am ieşit. Mi-am uitat geanta. Alerg repede până sus la etajul 1 şi o iau de pe măsuţa din sticlă. Ies din vilă şi urc în decapotabila roşie ce stă în faţa mea aşteptând s-o ia la drum. Bag cheia în contact şi calc pe acceleraţie până în podea,ceea ce obişnuiesc să fac de fiecare dată.
— Yei! Am ajuns în circa..45 de minute! Record mondial,şi de data asta nu am făcut accident! Îi spun lui Tom care se uită stupefiat la mine. Îmi face semn să mă aşez la o masă. M-am aşezat în faţa lui,mai exact stăteam faţă-n faţă cu el. Mă privea intens,ceea ce mă făcea să înnebunesc. Sparg liniştea asta de mormânt care mă călca pe nervi şi întredeschid buzele pentru a vorbi,însă vorbeşte el înaintea mea.
— Dacă te întrebi pentru ce te-am chemat,vreau să-ţi dau ceva.. Îmi spune calm ţinând mâinile la spate. Ştiam că e din nou un cadou idit pe care mi-l dă.
— Zi odată,şi dacă ai de gând să-mi oferi cadouri,ia-ţi gândul.. Îi spun rece şi-mi întorc privirea spre bar.
Mă călcau pe nervi deja cadourile,vreau ceva nou.
— Nu,vrei.. Îmi spune înghiţind în sec. Ochii lui sclipeau acum mai mult ca înainte; să fii .. Se ridică de la masă şi vine în dreapta mea,punându-se în genunchi. Oamenii din sală se uitau miraţi şi aşteptau ceva,dar nu-mi dau seama ce; să fii..Soţia mea? Continuă el cu un zâmbet larg pe faţă.
Mă impacientez şi îi răspund.
— D-d-a! Da , vreau! Toţi au început să aplaude şi să fluiere. Acum s-a mai şi fotografiat. Îmi pare rău pentru el,acum va apărea pe prima pagină.
M-a luat de păr şi m-a sărutat sălbatic preţ de câteva secunde bune. A fost un spectacol "de zile mari" aş putea zice. Nu m-am bucurat aşa cum mă aşteptam; m-am dezamăgit pe mine însumi. Mă trezesc la realitate deşteptată de telefonul meu,care suna de zor în buzunarul blugilor. Îi spun lui Tom să ieşim din restaurantul acela,iar el face ce-i zic. Good dog! Gândesc eu râzând,răspund la telefon.
— Ce vrei? Îl întreb pe un ton aspru la care el râde în hohote.
— Dar ştie să sărute,nu glumă! Ţi-a plăcut? Mă întreabă încă râzând mulţumit. Omul ăsta nu ştiu ce a aşteptat. Dar întrebarea e,de unde ştie?
— Tu chiar vrei să-mi distrugi viaţa personală? Îl întreb din nou pe acelaşi ton. M-am plictisit de Christian şi tot ce ţine de el. Rutina asta zilnică mă sufocă.
— Vino aici,acum! Îmi spune acum pe un ton schimbat,era mult mai furios. Îi simt invidia,nemulţumirea,setea.. Niciodată nu s-a lăsat păgubaş. Sunt sigură că are "planuri" bine planificate de la început. Îl cunosc prea bine încât să nu-mi dau seama ce are de gând. Acum îmi era teamă,însă chiar nu avea de ce. În fond a uitat cu cine se pune băiatul ăsta.
— Bine,vin,dar fără el! Priceput?! Îl întreb repede la care el îmi răspunde "da"
— Uite cum stă treaba: Îi spun lui Tom făcând o pauză lungă; Eu trebuie să o întind de pe aici. Oricum sunt urmărită şi îmi displace chestia asta,aşa că ai face bine să-ţi mişti funduleţul ăla sexy spre maşina ta şi să faci şi tu la fel; să peci dracu' acasă! I-am spus repede,cât de repede puteam şi am fugit spre maşina mea. Am desuiat-o şi am intrat în ea. Am întors cheia în contact şi am apăsat pe acceleraţie. Am avut o viteză destul de mare. Tom rămâne în spate,foarte departe. Nu-l mai văd,dar cred că a rămas uimit cum poate să conducă o fată. Formez numărul lui Bill şi îl sun.
Răspunde repede.
— Da,Ane.. Ce mai vrei?
— Vreau să vii şi tu la sediu,acum! Aş vrea să-mi aperi spatele cât se poate. Te rog! Acum nu sunt în stare să mă apăr singură. Îi spun uitându-mă în oglinda retrovizorie când şi când pentru a urmări cu privirea tipul din spatele meu. Un băiat de vreo 17-18 ani care se dă în spectacol în spatele meu.
— Bine! Merci de apel! Îmi spune grăbit. Tocmai ce căzuse cu faţa la pământ încercând să-şi ia o pereche de pantaloni pe el. Vedeta nu prea ştie să se descurce cu un telefon în mână şi cu nişte pantaloni în vine.
— Te aştept la semafor. Dacă întrebi care e cel din capătul oraşului. Parchez pe undeva. Observi tu maşina aceea neagră.
Nu-mi place că trebuie să-l întrerup de fiecare dată când are treabă. Cred că acum a fost ocupat. Mai exact ocupat cu somnul.
— Aha,ok. Am să-mi aduc cu mine şi 2 gorile. Îmi spune căzând din nou,cred,pentru că am auzit o bubuitură puternică.
— Nu! Nu aduce pe nimeni!
Închid clapa şi conduc atentă. Tipul e tot în spatele meu. Î iau după colţ făcând nişte manevre periculoase. Însă era fără sens. El mă urmărea la fiecare pas. Încerc să fiu calmă,calmă.. Dar nu pot! Puştiul ăsta care abia a trecut de adolescenţă mă calcă pe nervi,plus că deja sunt la semaforul din capătul oraşului. Bill ăsta conduce ca o muiere! Parcă i-ar fi frică s-o calce mai zdravăn. Ăh,stau aici de..5 minute! Şi el tot în spatele meu stă ca boul!
Ies din maşină înfuriată şi-i bat în geam respectivului. Calc cu tocul de 20 cm în pământ şi aştept să-mi deschidă. O face în sfârşit! Îmi vine să-l dau cu capul de volan,însă mă abţin şi de la alte paranormale. Îmi vine să-l eectrocutez,să-l bag cu capul între sânii femeii din dreapta,numai să nu mai iasă de acolo,sau nu ştiu.
— Vreau explicaţii puştiule! Îi spun încrucişându-mi mâinile. Mă încrunt şi bat cu laba piciorului în pământ.
— A venit Bill! Îmi spune făcând semn în spate.
— Eu nu vreau să ştiu dacă a venit Bill! Vreau să ştiu de ce mă urmăreşti puştiule!
— 1. nu sunt puşti! Am 18 ani! 2. Te urmăresc pentru că aşa-mi arde mie!
— Clar! Ai trecut şi tu abia în lumea adulţilor şi te crezi buricul pământului. Şi eu ştiu ce e ăla manelist băiete,pentru că am trăit în România ani buni,dar şi în mai multe ţări străine. Nu m-am născut ieri să nu-mi pot da seama că eşti un ratat depravat! I-am spus totul verde în faţă şi am intrat în maşină din nou. I-am făcut semn lui Bill să treacă în stânga mea cât mai repede posibil pentru a putea discuta.
— Cine l-a pus pe ăsta să se care după mine? L-a întrebat enervată din cauza tipului din spatele nostru.
— Nu eu! Îmi spune şi se arată nevinovat . Îl cred de data asta,însă nu sunt sigură că pot să am încredere în el pe viitor. Mi se pare un trădător. Doar e vedetă,şi poate să mă toarne dacă fac ceva greşit,că doar nu e el de vină..
— Îmi pare rău. Spun încet şi închid geamul.
— Fira-i tu! Îşi ia o viteză mult mai mare şi se întoarce luând-o printre blocuri.
Îl urmez. Ajungem la sediu foarte repede.
— Deci,ce vrei? Îl întreb uitându-mă de sus la el.
— Să..Pleci..Definitiv..Am gasit pe altcineva in locul tău. Îmi spune trist punând privirea în pământ. Ştiam că minte. L-am trimis pe Bill la plimbare.
— Minţi! Mă minţi pe faţă! de ce nu-mi spui că te doare că m-am logodit cu el?
— Nu,nu am ştiut că o să ajung să te iubesc,şi nu ca pe o soră,ci ca pe mult mai mult. Îmi spune venind spre mine. Stăteam cu stapetele la el cu pumnii incordaţi.
— Partea asta am înţeles-o,dar nu te apropia de mine! Sunt logodită şi ştiu de ce eşti în stare. I-am spus calmă şi i-am tras mâna la o parte.
A păşit în spate. Nu voiam să-l văd sau să-l ascult. Nu simţeam nimic pentru el,şi nu voiam să-l rănesc. Însă cred că asta fac chiar acum,îi răsucesc cuţitul şi mai tare în corp. Nu-mi place ceea ce fac. Încerc să plec,însă nu-mi dă drumul. Îl chem pe Bill,dar nu mă aude. Poate a plecat. Încheietura începea să mă doară.
— Dacă nu eşti a mea,nu vei fi nici a altuia! A spus cu ură,şi a îndreptat arma spre mine. Voia s-o facă; dar nu a reuşit. Am scos arma din papuc mult mai repede decât el şi l-am împuşcat.
— Acum eu sunt la conducere. Îmi pare rău că am muncit alături de un dobitoc ca tine! Mă aplec spre trupul lui şi zâmbesc pervers. Se uită la mine speriat; era pe moarte,şi ştiam asta. L-am sărutat pe buze şi l-am mai împuşcat o dată,în cap. S-a auzit tare. Bill a intrat ca un fulger pe uşă. M-a văzut zâmbind în colţul gurii,cu pistolul spre el.
— Ştiu că voi ajunge în iad pentru asta,dar o merita! Hai să sărbătorim moartea lui..
Nu vorbeam eu,nu eram eu..Ba da,vorbeam şi eram eu. Îmi plăcea să ucid aşa,de moft. Îmi place să văd sângele ţâşnind. Bill se uită la mine stând nemişcat . Scoate telefonul mobil din buzunar,şi încearcă să apeleze. Mă reped asupra lui şi-i smulg telefonul din mână spărgându-l pe jos. Işi cumpără altul,nu-mi pasă,e vedetă,şi se rezolvă.
— De ce? De ce l-ai ucis?! Mă întreabă silabisit la care îi răspund cu un zâmbet diabolic.
— De ce?! De ce?! Probleme personale..Pe care nu trebuie să le ştii.
Dispar în ceaţă şi merg acasă. Sunt cea mai fericită femeie din lume,sau aşa cred eu. Sper să nu afle Tom,pentru că va rupe logodna. Nu sunt nici infractoare şi nici criminală,dar el a meritat.
— Vreau explicaţii! Spune Tom cu mâinile încrucişate în tocul uşii,rezemat de lemn. Îi bătea muşchiul cu degetele le de la o mână,încă mai stătea rezemat de lemn cu mâinile încrucişate. Mă enervează poziţia lui.
— Ce — a dat Bill cu papagalul? Îl întreb sarcastică şi încerc să-l dau la o parte,însă se împotriveşte şi nu mă lasă să intru în locuinţă. Mă uit la el şi-mi vine să-mi scot arma să-l împuşc în cap,pentru că mă seacă comportamentul lui. Se poartă altfel ca şi acum câteva ore,în care am lipsit pentru a pleca! Îl dau din nou la o parte , însă tot nu reuşesc să mă descotorosesc de el. Sunt atât de indiferentă,şi totuşi,ţin la el.
— dacă vrei să spui,că nu l-ai ucis pe Eris,mai gândeşte-te o dată înainte de-ami spune!
— Ce dracu' tot vreţi? Mai lăsaţimă-n pace! A fost greşeala mea că l-am luat pe fractu după mine! Îi spun nervoasă şi trec pe sub mâna lui.
Se uită după mine până urc scările la etaj.
Lex',hai aici,mama! Vino aici! Strig după mâţa mea,care umblă pe nu ştiu unde. O găsesc căţărată pe undeva pe draperiile roşii care dau spre violet. O văd aproape căzând în cap de pe acolo. Încearcă să se caţere cu ghiarele ei mici şi ascuţite până sus,unde e suportul pentru perdele. Hopa! A căzut,în picioare!
--
— Pasează o ţigară! Îi spun fratelui meu care conducea atent. Îmi aruncă pachetul cu ţigări, SKL (?!). Îmi iau o ţigară din pachet şi i-l arunc înapoi. Îmi aprind ţigara şi trag lacom din ea. Aneh-Tet m-a enervat acum! Plus că mai ucide un om,îmi mai şi trece prin faţă indiferentă. Încep să nu o mai iubesc. Oh,ce vorbesc! Auzi la mine! O iubesc,o iubesc enorm. Dar nu ştiu cum va mai continua relaţa asta dacă ea continuă în acest ritm.
— Auzi Tom..
— De 25 de ani. Zi. Îi spun plictisit şi-mi îndrept privirea spre geam. Mă uit pe-afară fără să am vreo ţintă exactă.
— Cum a reacţionat? Mă întreabă Bill,uitându-se cu un ohi la mine,iar cu celălalt la trafic. Prea atent acest specimen!
— Nu ştiu. A fost indiferentă.. Îi spun pe un ton răguşit.
Se uită la mine cu coada ochiului şi-mi răspunde buimac:
— Ne-a chemat David la studio.
Încep să râd isteric de nebun şi-mi dau capul pe spate,încă râzând . Bill se uită la mine mirat. Maşina începe să ţiuie singură iar eu mă speriu şi mă opresc din râs.
Bill se uită acum cu o privire ucigătoare la mine.
— Din cauza ta am făcut accident!
Dăduse cu maşina într-un stâlp de telegraf. Începe să mă înjure pe mine,iar eu încep din nou să râd de nebun. Aveam un chef de râs ciudat azi.. Chiar şi eu mă mir!
— Acum ce mă fac?!
— Cumperi alta maşină,sau mai simplu! suni la descarcerare! Ta-na!
— Creier de găină ce eşti! Mi-ai stricat maşina mea decapotabilă scumpă! Idiotule! Se comporta ca o fată! Acum suferă după o maşină! E doar un obiect,trezeşte-te la realitate! Dar pentru el e un lucru imposibil pentru el! Trăiete aşa,aiurea în lumea lui. Iar am rămas fără ţigări,şi abia acum conştientizez. dar oricum,nu sunt dependent de ele,aşa că pot să mă abţin!
— David! Nu mai putem veni la studio!
— Ce face?! Cum adica nu puteţi să mai veniţi? Întreabă enervat bărbatul.
— Aşa,simplu,s-a stricat maşina lui Bill din cauza lui! I-am spus gesticulând a proasta.
— Ce vrei să zici?
— Bill s-a uitat la mine cum râdeam şi,na! I-am explicat după care i-am închis în nas!
22:30 pm,NY,Majestic Hotel.
Iau seringa de pe noptiera. Îmi caut o venă,oriunde ar fi. Îmi injectez drogul. Ah,nu sunt bune de nimic! Nu simt nimic! O sa încep să iau droguri sub formă de pastile! Aceste droguri sunt seci,complet seci! Caut prin buzunare agitată,până când găsesc un plic într-o cutie suport pentru ţigări! Exact ce căutam! Marijuana!
Imi iau o foaie mica de hartie,si-mi fac o ţigară. O aprind cu bricheta neagra ce am scos-o din buzunarul paltonului ud leoarcă!
Îl dau repede jos de pe mine,pentru că aproape dârdâiam de frig cu el pe mine. Îl pun în cuier,pentru a se usca. Nu! Nu e bine,acolo am pus altceva! Drace! Sunt încurcată,de când sunt aici! De 2 luni nu mai ştiu nimic de mine,adică ştiu că sunt aici,dar sunt aiurită până peste cap! Telefonul îmi sună disperat pe undeva pe jos,prin pat..N-am idee! Îl caut peste tot,până când îl găsesc sub o pernă aruncată pe undeva prin patul cu baldachini. Îl iau repede şi răspund fără să mă uit la număr. Ce-mi pasă
— Da?
— Aneh-tet! Te rog să te întorci! Avem nevoie de tine!
— Ştii bine,Bill că aici am o mare treabă,pe care nu pot să o ratez,în fond,acum eu sunt şefa! Îi spun şi-i închid fără niciun drept de apel. Misiunea mea era una foarte grea,poate cea mai grea din viaţa mea profesională! Nu-mi vine să cred că trebuie să mă infiltrez în mafia NY,degeaba,doar aşa. Dar îmi place adrenalina,condimentată cu ceva nou. Îmi iau un palton până la glezne,bordo,din cuierul alăturat. Îmi pun o pălărie mare pe cap neagră. Afară ploua cu găleata,şi pentru asta,mi-am luat umbrela uriaşă,neagră cu un imprimeu cu flori rosiatice. Ador culorile roşu şi negru.
Telefonul îmi bărăie în buzunarul paltonului pe stradă ca un nebun scăpat de la azil. Îl scot repde din buzunar şi răspund.
— Da.......Ţi-am zis.......Lasa-mă să vorbesc! Tu m-ai sunat,tu m-asculţi.......Nici un "dar" Tom!.......Dar de câte ori să-ţi mai explic că am terminat-o cu tine din momentul în care m-ai înşelat cu prostituata aia?..........Nu mai încerca,nu merge.....Pa!
O convorbire agasantă,la fel şi el! M-am săturat să-l tot ascult,şi acum pe bună dreptate! După ce mă înşală cu prima venită,îmi mai cere iertare! S-o creadă el.
Închid telefonul,şi intru în maşină. Bag cheia în contact şi pornesc la noul sediu,unde am fost chemată. Abia aştept! Am emoţii mari în noaptea asta! Nu-mi vine să cred,adică îmi vine,dar e ceva nou ptr mine! Am ajuns în câteva ore. Ies din maşină şi încui uşile.
— Deci,în primul rând: Bine ai venit printre noi. Şi 2. Sper să te ţii de treabă. Îmi spune o femeie în vârstă,cu riduri adânci,rujată cu o culoare închisă,machiată strident cu negru şi roşu. Era îmbrăcată toată în piele şi latex,ceea ce urăsc la femei. E mult prea exagerată această doamnă,care se uită cu ochii ţintă spre mine studiindu-mi fiecare părticică a corpului,până în cele mai mici detalii. Mă enerva că aşteptam atât pentru nimic.
— Ţine! Asta e a ta! Îmi spune şi-mi aruncă un pistol cu gloanţe oarbe.
— Am deja,mai multe decât crezi. Le am până şi la hotel. Îi spun trăgând din ţigară puternic.
— Atunci,bine! Sper să ne înţelegem! Îmi spune aspru şi se mişcă cu paşi mici şi repezi spre un loc. Îmi face semn să o urmez,ceea ce fac.
— Unde suntem? Întreb uitându-mă prin sala goală. Ecoul meu şi al doamnei Yvonna,aşa mi-a spus că se numeşte,se auzea prin încăperea goală,pustiită demult..
— Aici este biroul tău! Va fi dotat în curând cu un computer care îţi va permite multe,o masă mare de birou,şi tot ce ai nevoie .
Mă miram foarte tare! O încăpere atât de mare,cum o să-mi încapă lucrurile aici? La o adică,e mult prea mare! Nici livingul meu nu a fost aşa. Jos se văd nişte linii trasate în cerc,cu linii orizontale. O întreb pe doamna Yvonna pentru ce sunt astea,şi-mi spune că sunt pentru antrenamente. Ce? Antrenamente? Aici?! În iroul meu? Cum aşa? Nu mai îndrăzneam să scot un sunet de faţă cu ea. Sunt vulnerabilă în faţa ei,şi chiar nu am idee de ce. Înainte nu eram aşa. Oare mă va schimba ea?
— Ahh! Tom,eşti..magnific! Spune printre gemete tipa cu forme generoase. O penetrez tot mai rapid. Simţindu-mă în extaz. Simt cum mă rătăcesc printre norişorii roz. Stai,tăiaţi!! Am zis eu roz? EU?? Nu se poate asta! În fine. Îmi continui treaba începută. Îi mângâi sânii siliconaţi şi-i sărut lacom. O sărut pe buze,ea răspunzând cu acelaşi gest . Continui această scenă până în zori,când mă trezesc cu ea lângă mine. Îmi scot braţul de sub capul ei uşor şi mă îmbrac repede,ca nu cumva să fiu văzut. N-a fost rău,pentru o începătoare! Dar m-am distrat în lipsa lui Aneh-Tet! Ura! Trebuie să recunosc că a fost excelent cu virgina.
Încă o fană nebună care mi-a căzut în plasă. Concertul un pot să zic că nu a fost reuşit. Însă nopţile de după sunt şi mai şi.
Cobor jos,să iau micul-dejun. Bill îmi face semn de la o masă să mă aşez lângă el. M-am dus lângă el şi m-am aşezat în faţa lui.
— A fost..
Bill nu mă lasă să continui,pentru că face el asta. Ştiu că vrea să spună ceva cu sarcasm,pentru că deja şi-a dat ochii peste cap.
— Magnific,ştiu. Şi fii atent,tipa vine spre tine să-ţi ia comanda.
— Bună...? Spun aproape speriat uitându-mă în stângă mea spre adolescenta care mă întreabă ce doresc. Mă uit în meniu şi îi spun sec ceea ce vreau. Îşi notează pe carneţel,iar eu o ciupesc de fund. Tresare puţin şi zâmbeşte. ar vrea mai mult de atât.
_______________________________________
|
|
